Educatoare:NEAGA ELENA-LILIANA
Gradinita:BALENI
Meseria de educatoare este o frumoasă profesie, care nu seamănă cu nici o alta, o meserie care nu se părăseşte seara, odată cu hainele de lucru. Este aspră şi plăcută, umilă şi mândră, exigentă şi liberă, o meserie în care mediocritatea nu e permisă, o meserie care epuizează şi înviorează, ingrată şi plină de farmec deopotrivă.
Educatoarea stimulează şi întreţine curiozitatea copiilor pentru lucruri noi, le modelează comportamentele sociale, le întăreşte încrederea în forţele proprii şi îi ajută să îşi găsească identitatea. Realizarea acestor sarcini depinde de măsura în care ea posedă calităţile şi competenţele necesare centrării cu precădere pe aşteptările, trebuinţele şi interesele copiilor.
Funcţiile de predare exercitate de educator se realizează şi se exprimă prin comporta stiluri de predare.
A cunoaste stilul de invatare personal implica orientarea catre metodele preferate prin care poti invata eficient, astfel incat sa raspunda nevoilor personale de invatare.
Intre predare si invatare exista o relatie de interdependenta, in sensul ca predarea este una din conditiile de baza ale invatarii, "doua activitati privite ca subsisteme, din care elevul iese cu o experienta personala si sociala certa." (Ioan Neacsu, 1990 ).
Stilul de predare inseamna "personalizarea" modalitatilor de actiune ale profesorului/profesoarei in situatiile specifice de lucru cu elevii. Este importanta constientizarea stilurilor de predare, care asemenea stilurilor de invatare au un caracter unic, personal, cu o anumita dominanta. Este de dorit ca stilurile de predare sa se adapteze stilurilor de invatare practicate de elevi, ca dovada a flexibilitatii si eficientei interventiilor profesorilor. Tocmai de aceea necesitatea dezvoltarii profesionale continue trebuie sa fie un obiectiv pentru fiecare cadru didactic.
Stilul de predare se dezvolta in timp, are un ritm, presupune niste pasi: selectie, prezentare, receptare, aplicare, reflectie, abilitati, constientizare, dezvoltare de solutii.
Stilul de activitate didactică desemnează felul în care educatorul organizează şi conduce procesul de învătământ presupunând anumite abilităţi, îndemânări sau priceperi din partea acestuia. Stilul didactic are un caracter personal fiind oarecum unic pentru fiecare cadru didactic. El devine o constanta suis - generis a personalităţii lui, reflectă concepţiile şi atitudinile pedagogice ale acestuia, competenţa şi capacitatea lui profesională. Stilul este o formă de exprimare a originalităţii cadrului didactic şi o sursă generatoare de noi practici didactice.
Eficacitatea profesorului depinde atât de functionarea fiecarei componente în parte, cât si de proportia în care fiecare participa în ansamblu. În concluzie, controlul pe care profesorul îl exercita asupra elevilor este rezultatul unui amestec subtil de putere personala si de autoritate, derivate atât din statutul lui de profesor, cât si din sistemul de reguli care opereaza în scoala si în clasa.
Wragg identifica mai multe stiluri de predare , numite de el : stilurile de conducere,care conform unei clasificari clasice, pot fi : stilul autoritar, stilul democratic si stilul laisez-faire (sau permisiv).
Permisiv - în contrast cu tipul anterior, acesta pleaca de la libertatea individuala si de la dreptul de a alege al elevilor. În acelasi timp, se încearca restrângerea la minimum a constrângerilor exercitate asupra elevilor, în scopul dezvoltarii autonomiei lor si a capacitatii de a lua singuri decizii. Obiectia adusa: poate degenera usor într-o relaxare de tip laissez-faire fara relevanta educativa.
Nici un tip de control nu poate subzista în stare pura, si nu caracterizeaza un profesor de la începutul pâna la sfârsitul carierei sale.
Acest stil presupune un rol pasiv al educatoarei. Membrii grupului au întreaga libertate de decizie în ceea ce priveşte etapele de desfăşurare a activităţii şi metodele utilizate.Ea nu se amestecă în activitatea grupului, furnizează unele materiale şi, dacă i se cere, oferă explicaţii suplimentare, fără să participe la discuţii şi fără să se intereseze de mersul evenimentelor.Educatoarea ia minimum de iniţiative posibile şi face minimum de sugestii. Evită în mod constant să facă evaluări asupra performanţelor sau conduitelor copiilor.
Exemple:
”Fa cum vrei”;
”Daca tu crezi ca e bine!”;
Cercetările privind relaţia dintre stilul educaţional şi eficienţa învăţării au relevat faptul că eficienţa stilului educaţional este mult influenţată de natura sarcinii şi a situaţiei cu care se confruntă grupul , de vârsta copiilor, de caracteristicile de personalitate ale copiilor şi educatoarelor , de natura obiectivelor etc.
Indiferent de stil, profesorii vor sa obtina cooperarea elevilor.
La întrebarea: care este stilul optim în raport cu condiţiile date? , răspunsul este că nu există un stil educaţional general valabil pentru toate situaţiile didactice.
Alegerea variantei optime presupune, din partea educatoarei, un ansamblu de competenţe referitoare la: analiza corectă a situaţiei, imaginarea mai multor alternative de acţiune, anticiparea consecinţelor.Toate acestea dau măsura competenţei ei pedagogice.
Un bun cadru didactic este acela care este capabil de o mare varietate de stiluri didactice, având astfel posibilitatea să-şi adapteze munca sa diferitelor circumstanţe, să confere predării flexibilitate şi mai multă eficienţă. Un stil modern şi actual este cel creativ; unele cadre didactice dovedesc mai multă flexibilitate decât alţii în comportamentui lor didactic, aceştia sunt receptivi la ideile şi experienţele noi, manifesta îndrazneala, mai multă independentă în gândire şi acţiunea didactică cu capacitatea de a-şi asuma riscuri şi sunt dispuşi să încerce noi practici, noi procedee.
Metodele de învăţământ (“odos” = cale, drum; “metha” = către, spre) reprezintă căile folosite in unitățile de învățământ de către cadrele didactice în a-i sprijini pe copii să descopere viaţa, natura, lumea, lucrurile, ştiinţa. Ele sunt totodată mijloace prin care se formează şi se dezvoltă priceperile, deprinderile şi capacitaţile copiilor de a acţiona asupra naturii, de a folosi roadele cunoaşterii transformând exteriorul în facilităţi interioare, formându-şi caracterul şi dezvoltându-şi pesonalitatea.
Invăţământul modern promovează metodele de învăţare active, învăţarea bazată pe însuşirea experienţei conceptualizate a omenirii, dar şi pe investigaţia proprie a realităţii şi formarea de cunoştinţe şi experienţe prin efort propriu. A instrui nu mai înseamnă a-l determina pe preşcolar să-şi înmagazineze în minte un volum de cunoştinţe, ci de a-l învăţa să ia parte la procesul de producere a noilor cunoştinţe.
Asa cum fiecare elev are un stil personal de invatare, cadrele didactice au diferite stiluri de predare.
· dezvoltarea unor relatii pozitive cu cei din jur
- scaderea problemelor de comportament
- obtinerea de note mai bune la scoala
- evidentierea abilitatilor de invatare
- increderea in sine
Curriculum national prefigurează că actul predării şi învăţării concrete în grădiniţă trebuie regândit, redimensionat astfel încât demersul educaţional să contribuie la dezvoltarea capacităţii copiilor în vederea dobândirii unor concepte care să le asigure cunoştinţe şi abilităţi în diferite situaţii, să determine motivaţia şi disponibilitatea de a accepta, de a influenţa şi de a împune schimbarea.
• Copilul este unic, abordarea lui trebuie să fie holistică;
• La această vârstă este necesară şi fundamentală abordarea pluridisciplinară;
• Educatoarea în relaţia ei didactică, apare ca un partener de joc,matur care cunoaşte toate detaliile si regulile jocului şi le respectă;
• Activităţile desfăşurate în cadrul procesului educaţional sunt ocazii de învăţare situaţionale;
Desi poarta amprenta personalitatii educatoarei, stilul se poate ameliora/schimba. Activitatea din gradinita poate fi predominata de stiluri diferite care influenteaza mai mult sau mai putin modul in care copiii se raporteaza la educatoare si la sarcinile primite sau atmosfera din grupa.
Atmosfera psihologica de lucru creata de educatoare constituie un factor decisiv pentru eficienta activitatii sale.
Pusa in fata unor realitati sociale noi, educatoarea este nevoita sa paraseasca mentalitatea si comportamentul traditional, conform caruia ei ii apartineau intreaga decizie si intregul control al grupului si sa treaca la noi stiluri educationale, la abordarea “tip proces”, progresista, centrata pe copil, care trebuie sa se adapteze nevoilor si particularitatilor copilului.
Din acest motiv, profesiunea didactica confera perspectiva unei permanente transformari , in raport cu cerintele social-istorice si individuale ; o cautare permanenta si descoperirea resurselor care genereaza satisfactia profesionala.
BIBLIOGRAFIE:
· «Modul pentru managementul grădiniţei »-P.R.E.T.-Bucureşti,2008
· Conf. Univ. Dr. Marin, Manolescu, Proiectul metoda modernă, alternativă și complementară de evaluare în Revista, Învățământul preșcolar, nr. 1-2/2005.
STILUL DE MUNCA | CONCEPTIA | SISTEMUL DE MUNCA | STILUL DE CONDUCERE |
Tipul permisiv – laissez-faire,demagog Are trasaturi negative: promisiuni neonorate, fraze pompoase doar pentru a-si crea popularitate si pentru a fi pe placul tuturor; Promite sa rezolve totul, nimic nu este imposibil, insa in realitate, rezolvarile sunt doar partiale, finalizarea ramanand altora; Are si trasaturi pozitive: indrazneala,perseverenta,abilitate,politete,diplomatie, obtinand multe avantaje pentru grupa sa; Ar putea deveni manager pentru ca are putere de convingere, dar nu va obtine performante si nu este capabil sa formeze oameni; Este preocupat de popularitate, uitand ca misiunea sa este pregatirea grupei sale. | Tipul improvizator sau empiric Improvizeaza totul, bazandu-se pe fler; Are o aversiune fata de documente, planificare si rezolva totul”din mers”; Demersul sau didactic este foarte putin pregatit, mereu uita ceva, revine sau ii lasa pe copii sa se descurce; Este superficial in tot ce face si cu timpul va cadea prada rutinei. | Tipul inspirat Poseda un simt special de anticipatie; Gaseste rapid solutii bune; Are idei excelente, dar nu mereu le sustine teoretic; Inspiratia se bazeaza pe experienta si cunostinte, inteligenta si curaj; Are o calitate exceptionala: evalueaza dintr-o privire situatia, gasind repede solutia adecvata. | Tipul impulsiv Se agita mult, tipa mereu; Isi “dascaleste” permanent copiii, sfarsind prin a se enerva si a-i enerva si pe cei din jur; Ajunge sa se certe usor cu superiorii, cu parintii si cu oricine ii iese in cale; Actionand sub imperiul emotiilor negative sau al primului impuls,ia uneori hotarari pripite care pot dauna performantelor grupei. |
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu